RSS

Plato’s Cave


This slideshow requires JavaScript.

Author’s description:

„This work is an allegory on the relationship between man and reality,with an emphasis on the artist,the man of culture,in a society in which the perverting of political power,false values,lies and the rush for money have taken the place of true virtues.

In the language specific to visual art,I tried to make a plea for knowledge,for that metaphysical knowledge based on the pure , analytical intellect and on reason.
Thought has brought me in front of the myth of Plato ‘s cave ,because people ,regardless of the age they live in,are still prisoners of illusions, prejudges,beliefs, more or less artificial.

The mosaic of seemingly illogical images that make up the compositional elements of the painting,reconstitue the play of lights and shadows projected on the cave walls imagined by Plato.They have a real identity,accessible to the senses,but also a significance to be discovered in the light of the intellect in order to acquire that quality of “orthe doxa” (true knowledge)

As a metaphor of idealism,the cave that I have imagined is the world of the apparent reality which ,as long as it is enveloped by darkness,that is to say by the ignorance specific to the incult ,limited man,keeps him prisoner and stops his evolution.
The horse rider from the painting,animated by high ideals is a mixture of idealism and justice spirit ,something between Don Quijote and Don Diego de la Vega,alias Zorro .On his strange horse he tries to escape from the darkness of the cave, to nourish himself with light ,then spread it everywhere, freeing the prisoners from the chains they venerate even if they limit their initiatic way.

As man’s soul is immortal,temporarily imprisoned in a material body,he carries in itself that sensitive latent Freud was speaking about.
The knowledge through anamnesis( through remembering) somehow directs us to the world of Plato’s pure ideas from where we had come and where we always tend to.
The call of another wise man from antiquity,Socrate,engraved on the frontispiece of Apollo’s temple in Delphi…”Gnothi seauton”(Know your self),shows the way to the true knowledge.Just bent on our selves we find the power and means of rising above the times we live in , in order to preserve the sacred fire of truth and good in our soul.

Idealist,with spirit of justice ,and philosopher,the artist has to remain a nonconformist.I think the artist has the duty and purpose to discover the hidden face of things and phenomena ,to remove masks from the face of false identities and to reveal the existence of beauty where you expect less…Or,at least,these are some of my basic principles regarding the position and identity of an Artist in order to consolidate a strong and well informed society.

In my view,the artist should remain neutral with regard to these social mechanisms. Social,political or religious prejudges for an artist do not matter.He is a fighter without glory in the service of the society he thus consolidates,giving it a solid identity.
I have transposed these thoughts in other contexts ,too,perhaps in a little different manner.

We take nothing beyond the life,but it matters which sense we give our presence here on earth and what we leave after us after leaving this world…

Tehnical description:
Technique – Oil -Plywood pfl 50 x 40 cm.(With frame 56 x 46 cm)
Finished in year 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
This artwork comes from the “Mysteries and enigmas at the frontier of knowledge” Collection.
©  Copyright Reserved by Noktys Nokte

Limba Română

„Peștera lui Platon”

Descrierea autorului:

Această lucrare este o alegorie pe tema raportului dintre om și realitate,cu accent pe condiția artistului,a omului de cultură,într-o societate în care pervertirea puterii politice ,falsele valori ,minciuna și goana după bani au luat locul adevaratelor virtuți.

În limbajul specific artei vizuale,am încercat să realizez o pledoarie pentru cunoaștere,pentru acea cunoaștere metafizică bazată pe intelectul pur,analitic,și pe rațiune.
Gândul m-a purtat spre mitul peșterii lui Platon,deoarece oamenii,indiferent de epoca în care trăiesc,sunt încă prizonierii iluziilor,ai prejudecăților,ai credințelor mai mult sau mai puțin artificiale.

Mozaicul de imagini aparent ilogice ce alcătuiesc elementele de compoziție ale tabloului reconstituie jocul de lumini și umbre proiectate pe pereții peșterii imaginate de Platon.Ele au o identitate reală,accesibilă simțurilor,dar și o semnificație ce trebuie descoperită în lumina intelectului pentru a putea dobândi acea calitate de “orthe doxa” (cunoaștere adevărată).

Ca o metaforă a idealismului,peștera pe care am imaginat-o e lumea realității aparente care,atâta timp cât e învăluită de întuneric,adică de ignoranța specifică omului incult,limitat,îl tin prizonier și îi opresc evoluția.
Călărețul din tablou ,animat de idealuri înalte,este un amestec de idealism și spirit justitiar,ceva între Don Quijote și Don Diego de la Vega,alias Zorro.Pe ciudatul său cal încearcă să evadeze din întunericul peșterii,să se infrupte din lumină,și apoi să o raspândească pretutindeni ,eliberând prizonierii din lanțurile pe care le venerează și le limitează drumul initiatic.

Cum sufletul omului este nemuritor,prizonier vremelnic într-un corp material,el poartă în sine acel sensibil latent despre care vorbea Sigmund Freud .
Cunoașterea prin anamneză (reamintire) ne leagă cumva de lumea ideilor pure ale lui 
Platon ,din care venim și către care tindem mereu. 
Îndemnul unui alt înțelept al antichității, Socrate,înscris pe frontispiciul oracolului din templului lui Apollo din Delphi…”Gnothi seauton.”.(Cunoaște-te pe tine însuți) ne arat ă calea spre cunoașterea adevărată.Doar aplecați asupra sinelui vom găsi forța și mijloacele de a ne ridica mai presus de vremurile pe care le trăim,pentru a putea păstra în suflet focul sacru al adevărului și binelui.

Idealist,justitiar și filozof,artistul trebuie să rămână un nonconformist.Consider că artistul are datoria și menirea să descopere fața ascunsă a lucrurilor și fenomenelor,să scoată măștile de pe figura unor false identități și să reveleze existența frumosului acolo unde te astepți mai puțin… 
Sau cel puțin… acestea sunt unele dintre principiile mele de bază în ceea ce privește poziția și identitatea unui Artist în vederea consolidării unei societăți puternice și corect informate. 

În viziunea mea ,artistul trebuie să rămână pe o poziție neutră în ceea ce privesc aceste mecanisme sociale.
Prejudecățile sociale,politice sau religioase pentru un artist adevărat, nu contează.El este un luptător fară glorie în slujba societății pe care astfel o consolidează, dându-i o identitate solidă.
Am mai spus într-un alt context,într-o formă poate mai diferită de a transpune unele gânduri.Nimic nu luăm dincolo de viață,dar contează ce sens îi dăm prezenței noastre și ce lăsăm în urmă după ce nu vom mai fi….

Asadar această nouă lucrare este un îndemn spre cunoaștere,o pledoarie în limbajul artei ,pentru adevăratele valori umane.

Descriere tehnică:
Tehnică – Ulei -placaj-PFL 50 x 40 cm .(cu ramă 56 x 46 cm)
Finalizat în anul 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția “Mistere și enigme la granița cunoașterii
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
 
Leave a comment

Posted by on 20 June 2018 in Retrospection

 

Narcissus’ flower


This slideshow requires JavaScript.

Author’s description:

The work is a tribute to this flower,whose name comes from the Greek “narcissus” meaning “sleep”,” narcotic”.Narcissa,an aphrodisiac smell flower and white and delicate silk petals,reminds of the legend of the beautiful and lonely Narcissus.
Under the curse of Nemesis,the goddess of revenge,to fall in love with his own person,Narcis dies drowning trying to embrace his image reflected in the water.Bloomed at his death,Narcisa became the symbol of hidden ,irrational,passionate love.
I will also attach to this description the legend of Narcissus,for those who do not know it.

The myth and the legend of Narcissus

The legend of Narcissus is one of the most famous and fascinating stories offered to the world by Greek mythology.According to Greek legends,Narcissus is the symbol of self-love,and Narcisa appeared at the time of his death.
In the mythology of the ancient Greeks,Narcissus was a particularly beautiful and lonely young man,the son of the nymph Liriope and of the Cephios River.
The fortune-  teller Cefise,predicts that the boy will live up to an advanced age if he never looks at himself.

With the passing of time,Narcissus turns into a very beautiful and attractive young man.That is why he manages to stir up the most ardent love.His stunning beauty makes the women looking to fell irreparably in love with him.
However,Narcissus remains insensitive to all their affections.But his beauty attracts not only the interest of women,but also that of men.Thus,it is said that many of the men who saw Narcissus fell in love with him.Because of despair,even his friend Aminias commits suicide.Niether Aminias’ suicide did not move Narcisdus,who remained insensitive.All he likes to do is hunting and concerning himself.

It is said that because of  his beauty many nymphs had fallen in love with him,but none of them could hope that their love would be shared,because Narcissus had not even noticed them.The nymphs are other creations of the Greek mythology,being often symbolically represented half naked.
They embody the beauty and delicacy of the springs,of the forest,of the whole nature.They protect everything that is young and ensure the fruitfulness of the earth.
Most of them  Zeus’ daughters,they spend most of their time in the grotto.They sing,dance and are part of the Court of Great Gods and Goddesses,like Artemis.They are not immortal,but their lives last for centuries.

Many nymphs fall in love with him,including the Echo nymph.This is cursed by Hera,wife of Zeus,because she helped the master of Olympus to betray his wife..The nymph kept her talking to Hera while Zeus was doing his plan.Hearing this,Hera punished Echo,taking her voice,letting her speak out only short sounds.
Echo watches  Narcissus in the woods where he was hunting.Feeling her presence,Narcissus asked with a loud voice who was there.The nymph could only make the echo of Narcis’ sayings(so it is said that the echo appeared).Desperate that she couldn’t communicate with Narcissus,Echo threw herself into his arms.Surprised,the young man runs away,and the nymph ,wounded by this rejection,no longer wants to live ,and dies.

Thus,the girls and the nymphs ,overwhelmed and rejected wanted revenge.Narcissus was cursed by the goddess of revenge ,Nemesis,can never love anyone and fall in love with himself.This is done and Narcis falls in love with his own reflection in water.Wishing to embrace his image,Narcissus falls into the water and drowns .The nymphs came to cry and turned him into a yellow flower,which always remind them of their beloved.

Thus appeared Narcisa,the white and yellow flowers,that  keep their heads down bent,like Narcissus who was mirrored in the water.Narcissus died because he did not want to offer himself.At present,there is even the word “narcissism” in the dictionary ,meaning an exagerated admiration and love for one’s own person,which is in fact a pathological condition.

Tehnical description:
Technique – Oil -l.o cardboard 40 x 30 cm.(With frame 46 x 36 cm)
Finished in year 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
This artwork comes from the “Paradise Lost”Collection.
©  Copyright Reserved by Noktys Nokte

Limba Română

„Floarea lui Narcissus”

Descrierea autorului:
Lucrarea este un omagiu adus acestei flori, al carei nume provine din grecescul “narke”, însemnând ” somn”,”narcotic”.
Narcisa , floarea cu miros afrodisiac și petale albe și delicate ca de  mătase , amintește de legenda frumosului și singuraticului Narcis.Blestemat de Nemesis , zeița razbunarii , să se îndragostească de propria persoană , Narcis moare înecat încercând să-și îmbrățiseze imaginea oglindită în apă.Înflorită la moartea lui , narcisa a devenit simbolul iubirii ascunse , iraționale , pasionale.
Voi atșa acestei descrieri și legenda lui Narcis pentru cei care nu o cunosc încă.

Mitul și legenda lui Narcis

Legenda lui Narcis este una dintre cele mai celebre și mai fascinante povești oferite lumii de mitologia elenă. Conform legendelor grecești, Narcis este simbolul iubirii de sine, iar Narcisele ar fi aparut în momentul morții acestuia.
În mitologia vechilor greci, Narcis era un tânăr deosebit de frumos și de singuratic, fiul nimfei Liriope și al răului Cephios. Ghicitorul Cefise prezice că băiatul va trăi până la o vârstă înaintată dacă nu se va privi niciodată pe sine.Odată cu trecerea timpului Narcis se transformă într-un tânăr deosebit de frumos și atrăgător. De aceea reușește să stârnească cele mai înfocate iubiri. Frumusețea sa uimitoare face ca femeile care il priveau să se îndrăgostească iremediabil de el. Cu toate acestea, Narcis era insensibil la toată afecțiunea lor.

Dar frumusețea lui atrage nu doar privirea femeilor, ci și pe cea a bărbaților. Astfel, se spune că mulți dintre bărbații care l-au văzut pe Narcis s-au îndrăgostit de el.Din cauza disperării, chiar și prietenul său Aminias se sinucide. Nici aceasta sinucidere a lui Aminias nu îl mișcă pe Narcis, acesta rămânând insensibil.Tot ceea ce ii place să facă este să vâneze si să se preocupe de propria persoană.

Se spune că de frumusețea lui s-ar fi îndrăgostit și multe nimfe, dar nici una din ele nu putea spera că dragostea îi va fi împărtășită, pentru că Narcis nici macar nu le remarcase. 
Nimfele sunt alte creații ale mitologiei grecilor, fiind simbolizate adesea pe jumătate goale. Ele întrupează frumusețea și delicatețea izvoarelor, a pădurii, a întregii naturi. Protejează tot ce este tânăr și asigură rodnicia pământului. În majoritate fiice ale lui Zeus, acestea își petrec majoritatea timpului în grote. Cântă, dansează și fac parte din Curtea marilor zei și zeițe, precum Artemis. Nu sunt nemuritoare, însă viața lor durează câteva secole.
Multe nimfe se îndrăgostesc de el, printre care și nimfa Echo. Aceasta este blestemată de Hera, soția lui Zeus deoarece l-a ajutat pe stăpânul Olimpului să o înșele. Nimfa a ținut-o de vorbă pe Hera în timp ce Zeus o înșela. Aflând de acest lucru, Hera a pedepsit-o pe Echo, luându-i glasul, lăsând-o să scoată numai sunele scurte.

Echo îl urmărește pe Narcis în pădurea unde acesta vâna. Simțindu-i prezența, Narcis întrebă cu glas tare cine este în pădure. Nimfa nu poate decât să scoată ecoul spuselor lui Narcis (astfel se spune că s-a născut ecoul). Disperată că nu poate să comunice cu Narcis, Echo se aruncă în brațele sale. Surprins, tânărul fuge, iar nimfa, rănită de acestă respingere nu mai vrea să trăiască și moare. 

Astfel, fetele și nimfele îndrăgostite peste masură și respinse cer razbunare. Narcis a fost blestemat de zeița răzbunării Nemesis să nu poată iubi niciodată pe nimeni și să se îndrăgostească de el însuși. Acest lucru se și înfăptuiește și Narcis se îndrăgostește de propria sa reflecție în apă. Dorind să își îmbrățișeze propria reflexie în apă, Narcis cade în apă și se îneacă. Nimfele au venit să il plângă și l-au transformat într-o floare galbenă, care să le amintească mereu de iubitul lor. 

Astfel au apărut Narcisele, flori albe și galbene, care își țin capul în jos asemenea lui Narcis care se oglindea în apă.Narcis a murit deoarece nu a vrut să se dăruiască. În prezent există chiar și în dictionar cuvântul „narcisism” care reprezintă o admirație și dragoste exagerată față de propria persoană fizică, care constituie adesea o stare patologică.

Descriere tehnică:
Tehnică – Ulei -H.p.placaj-carton 40 x 30 cm .(cu ramă 46 x 36 cm)
Finalizat în anul 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția “Paradisul Pierdut”
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
 
Leave a comment

Posted by on 19 May 2018 in Retrospection

 

Beekeepers in Bărăgan


This slideshow requires JavaScript.

Author’s description:
With 500 years before our era, wanting to travel to Scythia, Herodotos finds out from the inhabitants on the right bank of Istr (today’s Danube) that on the other bank of the river in today’s Baragan is dangerous to travel because of the crowd of bees.In his work, “Anabassis,” the Greek historian Xenophon also said that, besides vegetables, milk and some meat, honey was a basic food for the Traco-Dacians.

Looking at the window of a train, the Baragan always seemed to me a fairy tale. In summer,endless surfaces of sunflower cultures,wheat,corn  or   rape  ripen under the hot rain of solar energies.. Among them,a lot of bees gathering nectar for millenia. That’s why ,while running by train ,a bee garden suddenly  appears to you near a curtain of trees,you feel yourself shimmered by the sensation that you are back in time, in the time of Dromichete.

The artwork was inspired by the desire to reconstitute that timeless atmosphere of patriarchal peace and tranquility in which a stable nation structured its existence in harmony with nature.„
Tehnical description:
Technique – Oil -l.o cardboard 30 x 40 cm.(With frame 36 x 46 cm)
Finished in year 2018
Author – Stoian Andrei Stefan 
This artwork comes from the “National Roots”Collection.
©  Copyright Reserved by Noktys Nokte

Limba Română

Apicultori în Bărăgan

Descrierea autorului:
Cu 500 de ani înaintea erei noastre, voind să călătorească în Sciția,Herodot află de la locuitorii de pe malul drept al Istrului ( Dunarea de azi),că pe celălalt mal al fluviului,în Bărăganul de azi, e periculos de călătorit din cauza mulțimii albinelor. În lucrarea sa, „Anabassis“,istoricul grec Xenofon spunea și el că,pe lângă legume,lapte și puțină carne , mierea era un aliment de bază la traco-daci.

Privit de la fereastra unui tren, Bărăganul mi s-a parut întotdeauna un ținut de poveste.Vara,culturi nesfârșite de floarea-soarelui,grau,porumb sau rapiță se pârguiesc sub ploaia de foc a energiilor solare.Printre ele,popoare de albine ce strâng nectar de milenii.Și totuși,când din goana trenului ,langă o perdea de copaci ,îți apare din senin o prisacă,te simți străfulgerat de senzația că te întorci înapoi în timp,pe vremea lui Dromichete.

Lucrarea s-a infiripat din dorința de a reconstitui acea atmosferă atemporală de pace și liniște patriarhală în care un neam statornic și-a structurat existența în armonie cu natura.
Descriere tehnică:
Tehnică – Ulei -H.p.placaj-carton 30 x 40 cm .(cu ramă 36 x 46 cm)
Finalizat în anul 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția “Rădăcini Naționale”
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
 
Leave a comment

Posted by on 12 May 2018 in Retrospection

 

Life buds


This slideshow requires JavaScript.

Author’s description:

„Life buds, red as the vital fluid flowing through the arteries, the poppies are a universal symbol of eternal sleep, but also of supreme sacrifice, especially after the First World War.
In Flanders fields,among those fallen at duty,or on hills and meadows,on the front of Hypnos or Thanatos,the delicate flowers remind us that between life and death the border is so fragile.

In the composition of this painting,I thought at  the wild poppies as burning as life itself … life buds captive in a vase, struggling to escape from the grip of slow death. Eager for laying their seeds and petals on the  earth that embraces so gently the beings which it feeds,the poppies make me think at the idea of sacrifice that is supposed to accompany every creation.”

Tehnical description:
Technique – Oil -l.o cardboard 40 x 30 cm.(With frame 46 x 36 cm)
Finished in year 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
This artwork comes from the “Atrocities and social discrepancies”Collection.
©  Copyright Reserved by Noktys Nokte

Limba Română

„Muguri de viață”

Descrierea autorului:
„Muguri de viață , roșii ca lichidul vital care ne curge prin artere , macii sunt un simbol universal al somnului etern , dar și al sacrificiului suprem , mai ales după primul razboi mondial.
Pe câmpiile Flandrei , printre cei căzuți la datorie , ori prin holde și pajiști , pe fruntea lui Hypnos ori Thanatos , florile delicate amintesc de faptul că între viață și moarte granița e atât de fragila.În compoziția acestui tablou i-am văzut sălbatici și aprinși ca însăși viața…muguri de viață captivi într-o vază , luptând să scape din strânsoarea morții lente.Dornici să-și aștearnă semințele  și petalele pe pământul care , cu atâta drag își îmbrățișează făpturile pe care le-a hrănit , macii mă duc cu gândul la ideea de jertfă pe care o presupune orice creație.”

Descriere tehnică:
Tehnică – Ulei -H.p.placaj-carton 40 x 30 cm .(cu ramă 46 x 36 cm)
Finalizat în anul 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția “Atrocităţi și discrepanţe sociale”
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
 
Leave a comment

Posted by on 3 May 2018 in Retrospection

 

The spirit of the raven


This slideshow requires JavaScript.

Author’s description:
When tragic events close his horizons,man turns to himself,retreats into his inner forum and shuts the door.There,in the world of parallel mirrors,there is as much light and darkness as he has managed to gather during his short existence.
 
The tragedies from Edgar Allen Poe”s life the loss of parents at an early age and then the death of his wife–drowned in the forgotten nectar, induced him a sick connection with the most abysmal areas of the psyche,making him a study object for psychoanalysts.
A brilliant man of culture endowed with an uncommon imagination, accompanied by hypersensitivity and a remarcable power of creation, the novelist,the literary critic,and last but not least ,the poet Edgar Allan Poe became the forerunner of the fantastic science fiction literature in the first half of the 19th century.
 
Gothic by excellence and romantic in essence,he approached the  darkest themes,in accordance with his gloomy and solitary existence.A vivid expression of suffering he experimented the tragedy of human existence led to paroxism,prefiguring the drama of modern man alienated by his own self .The dual personality,as a consequence of the internal lack of balance,is the theme of this work ,inspired by Edgar Allan Poe’s fascinating  personality. 
A grey spot of sky embraced by the dry silhouettes of two tall, leafless trees,on whose twigs a flock of ravens temporarily popped,represents,in my vision,the illusory portrait of the artist,transposed into the language of visual art.
 
Knowing since my boyhood his literary works,and empathizing with his tragic destiny,–which every true artist reiterates in the way of his affirmation–I only now understood the profound meaning from the end of the poem “The Raven”:  ” Is there,is these balm in Gilead? “
The answer comes only after the artist’s death,  when his  work, sublime expression of suffering and sacrifice raised to the rank of art,receives the confirmation of value from several generations. Unfortunately,for the artist may be too late…
Tehnical description:
Technique – Oil -l.o cardboard 40 x 30 cm.(With frame 46 x 36 cm)
Finished in year 2018
Author – Stoian Andrei Stefan 
This artwork comes from the “Traces and prints in time”Collection.
©  Copyright Reserved by Noktys Nokte

Limba Română

Spiritul corbului

Descrierea autorului:
Atunci când evenimente tragice îi închid orizonturile ,omul se întoarce asupra sinelui ,se retrage în forul sau interior și închide ușa.Acolo,în lumea oglinzilor paralele ,este atâta lumină și întuneric cât a reușit să strângă în scurta sa existență.

Tragediile din viața lui Edgar Allan Poe ,pierderea părinților la o vârstă fragedă și apoi moartea soției,înecate în licoarea uitării,i-au provocat o conexiune bolnavicioasă cu cele mai abisale zone ale psihicului,făcând din el obiect de studiu pentru psihanaliști.

Strălucit om de cultură înzestrat cu o imaginație ieșită din comun,secondată de hipersensibilitate și putere creatoare remarcabilă,romancierul,nuvelistul,criticul literar și nu în ultimul rând poetul Edgar Allan Poe a devenit precursorul literaturii de fictiune științifico-fantastică în prima jumătate a secolului al 19-lea.

Gotic prin excelență și romantic în esență,a abordat temele cele mai întunecate,în ton cu existența sa sumbră și solitară.Expresie vie a suferinței ,a experimentat tragismul  existenței umane dus până la paroxism,prefigurând drama omului modern înstrăinat de propriul eu.Dedublarea personalității ,ca o consecință a dezechilibrului interior, este tematica acestei lucrări ,inspirate de personalitatea fascinantă a celui ce a fost Edgar Allan Poe.

Un crampei de zare cenușie îmbrățișat de siluetele uscate a doi copaci înalți,despuiați de frunze,pe crengile carora a poposit vremelnic un stol de corbi,reprezintă în viziunea mea portretul iluzoriu al artistului, transpus în limbajul artei vizuale .
Cunoscându-i de mic operele,și empatizând cu destinul sau tragic pe care de altfel îl reiterează fiecare artist adevărat în drumul afirmării sale înteleg abia acum sensul profund al întrebării din finalul poemului “The Raven”: “Este-n Galaad,găsi-voi un balsam alinator?”

Răspunsul vine abia după moartea artistului,când opera sa,expresie sublimă a suferinței și sacrificiului ridicate la rang de artă,primește confirmarea valorică din partea mai multor generații.Din pacate, pentru artist poate fi prea târziu…

Descriere tehnică:
Tehnică – Ulei -H.p.placaj-carton 40 x 30 cm .(cu ramă 46 x 36 cm)
Finalizat în anul 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția “Urme și amprente în timp”
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
 
Leave a comment

Posted by on 29 April 2018 in Retrospection

 

Mark Zuckerberg Product


This slideshow requires JavaScript.

Author’s description:

Mark Zuckerberg,the supreme god of  superficial,immoral and non-intellectual paradise,has created this world probably thinking that thus ,all the people  will have a common home at the same time.
I was thinking of Facebook Sapiens, it’s a human subspecies with artificial intelligence, a ravaged beast, a naked eye and a fixed look that finds no place in the real world from which it was created by the “modern god” of the current age …

Mark Zuckerberg,the supreme god of  superficial,immoral and non-intellectual paradise,has created this world probably thinking that thus ,all the people  will have a common home at the same time…
Thinking point, hit point! and he succeeded. I’m the prototype of Lucifer, the man in the beautiful story …, I’m one of those who turns against the creator who left an accidental world and ran away from the scene.
No, I’m not a zombie, and I live, not just exist, and I exist, not just persist, I think, not just look, in this world.

This painting can be the portrait in the mirror of anyone who gets caught up by the internet addiction,not understanding that the refuge from reality  into a virtual space is,in fact,a form of alienation of the modern man.

I conceived this artwork with the thought of human vulnerability in the face of the temptations offered by so-called “socialization” platforms. The most popular of them,Facebook,has become a kind of parallel universe that transforms people into some mechanical beings that behave such as lifeless zombies without feelings or moral values.
They live teleghidated, without their own life, their real existence. They replicate the same actions every day, without realizing that while they live inside this virtual dimension, they actually die outside.

During this time nature, although affected by the accelerated process of change, continues its course, creating harmony around us in the hope that we will enjoy its presence.It captures the cosmic energies and sustains our lives with them,while for us is no longer important,except for its accelerated  destruction,in order to assure a mechanic comfort meant to transform us into lean and  lanky creatures lying in front of a screen,of an image,like a tree that cannot move because of its roots.

From time to time, when we manage to get out of this common block called Facebook, we feel for a few moments that we really live. But only for a little while. Even there, in the middle of nature, we prefer to nourish our psyche, soul, breathing in an imaginary, superficial world with selfish people, just as zombies as we are…

Introverted and apathetic in the real world, we indulge in this psychological slaughterhouse in which we devour each other, feeding us with pseudoculture, in a world where lack of values ​​and morality transform us into a kind of hybrids between man and animal wildly ferocious. Always on the watch,we spy each other , fumbling each other’s ideas and slandering each others, in a phychological game that is similar to the war of the world  from beyond the life.

Anchored in this virtual world, mostly populated by people who hide their identity under fictitious profiles, among all sorts of “viruses,” we often feed our daily existence with illusions, a food rich in immoral proteins, superficiality, hypocrisy and selfishness, feed our dreams when our consciousness sleeps in the real world.

We remain captives as in a cage in a mediocre, superficial communion that makes us incapable of evolution, breaks us from all points of view as race, morality, as truly important values. We lose our identity, we waste our lives and we we play a real existence game where man’s harmony with nature, with life and fellowship was really important in the evolution of our species, suppose advanced on this planet …

I sometimes think of what big goal will remain when Facebook loses its glory and it will disappear. For many it will be like an apocalypse like the disappearance of a parallel world. It will be like a balloon of “oxygen” that breaks, taking illusions with it But let us see what this huge gap will fill, hopefully our evolution of subspecies will not follow in a more modern cage, better developed and comfortable for these telegraphed zombies

Do you remember how your life was before facebook – what were your activities, and what role did nature have in everything that life represented for your real existence …?
You remember … but … or maybe …May be!

Tehnical description:
Technique – Oil -l.o cardboard 40 x 30 cm.(With frame 46 x 36 cm)
Finished in year 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
This artwork comes from the “Atrocities and social discrepancies”Collection.
©  Copyright Reserved by Noktys Nokte

Limba Română

„Produsul Mark Zuckerberg”

Descrierea autorului:
Mă gândeam la ”Facebook Sapiens” ,este vorba despre o subspecie umană , cu inteligență artificială,o ființă răvășită,cu ochii goi și cu privirea fixă ce nu-și mai găsește locul în lumea reală din care a fost creată de ”zeul modern ” al epocii actuale…Mark Zuckerberg zeul suprem al paradisului superficial ,imoral și non intelectual, a creat această lume probabil gândindu-se că așa vor avea căminul toți în același loc…
Punct gândit, punct lovit! și a reusit.
Eu fiind prototipul lui Lucifer, omul din frumoasa poveste…, sunt unul dintre cei care se întoarce împotriva creatorului,care a lăsăt o lume accidental și a fugit de la fața locului.
Nu ,eu nu sunt un zombie, eu și trăiesc ,nu doar exist, eu și exist ,nu doar persist,eu și gândesc, nu doar privesc,în această lume.

Această pictură poate fi portretul în oglindă al oricui se lasă prins de adicția internetului,neîntelegând că refugierea din realitate într-un spațiu virtual este,de fapt,o formă de alienare a omului modern.

Am conceput această lucrare cu gândul la vulnerabilitatea omului în fața atâtor tentații pe care le oferă platformele de așa zisă “socializare”.
Cea mai populară dintre ele,Facebook,a devenit un fel de univers paralel care transformă oamenii în niște ființe mecanice care se comportă precum niște zombi lipsiți de viață,sentimente sau valori morale.

Trăiesc teleghidați,fără a-i interesa viața propriu-zisă,existenta lor reală.Reproduc aceleași acțiuni în fiecare zi,fără să-și dea seama că,în timp ce trăiesc în interiorul acestei dimensiuni virtuale ,ei mor de fapt în exteriorul ei.

În acest timp natura,deși afectată și ea de procesul accelerat de schimbare,își continuă cursul,creind armonie în jurul nostru în speranța că ne vom mai bucura de prezența ei.Capteaza energiile cosmice și ne susține viața cu ele ,în timp ce pentru noi nu mai are importanță, decât în scopul distrugerii sale accelerate ,în scopul comodității mecanice care ne transformă în uscături ,înlemnite în fața unui cadru ,unei imagini,precum un copac care nu poate mișca din rădăcini.

Din când în când,atunci când reușim să ne smulgem din acest block comun numit Facebook,simțim pentru câteva clipe că trăim cu adevarat.Dar numai pentru puțin timp.Chiar și acolo,în mijlocul naturii,preferam să ne hrănim psihicul,sufletul,respirând într-o lume imaginară,superficială,cu oameni egoiști,la fel de zombi ca și noi…

Introvertiți și apatici în lumea reală,ne complăcem în acest abator psihologic în care ne devorăm unii pe alții,hrănindu-ne cu pseudocultura,într-o lume în care lipsa de valori și moralitate ne transformă într-un fel de hibrizi între om și animal sălbatic feroce.
Mereu la pândă,ne spionam reciproc furându-ne unii altora ideile și barfindu-ne reciproc,într-un joc psihologic ce seamană cu razboiul lumii de dincolo de viață.

Ancorați în această lume virtuală populată în majoritate de oameni care își ascund identitatea sub profile fictive,printre tot felul de ”virusi”,ne hrănim deseori existența zilnică cu iluzii, o hrană bogată în proteine imorale, superficialitate,ipocrizie și egoism, suficientă să ne hrănească visele,atunci când constiința noastră doarme în lume reală.

Rămânem captivi ca într-o cușcă într-o comuniune mediocră,superficială,care ne face incapabili de evoluție, ne rupe din toate punctele de vedere ca rasă, ca moralitate, ca valori cu adevărat importante.Ne pierdem identitatea,ne irosim viața și ne batem joc de existența adevărata în care armonia omului cu natura, cu viața și semenii era cu adevărat importantă în evoluția speciei noastre ,presupun avansate pe această planetă…

Mă gândesc uneori ce gol mare va rămâne atunci când Facebook își va pierde gloria și va disparea.
Pentru mulți va fi ca o apocalipsă,ca dispariția unei lumi paralele.Va fi ca un balon de ”oxigen”  care se sparge,luând cu el iluziile atâtor suflete nefericite.

Rămâne însă de văzut ce anume va umple acest gol imens, să sperăm că evoluția subspeciei noastre ”Facebook Sapiens” nu va urma într-o cușcă mai modernă, mai bine dezvoltată și confortabilă pentru acești zombilitici teleghidați…

Îți aduci aminte cum era viața ta înainte de facebook?care erau activitățile tale,și ce rol avea natura în tot ceea ce reprezenta viața pentru existența ta reala…?
Îți mai aduci aminte… dar … sau poate…Poate!

Descriere tehnică:
Tehnică – Ulei -H.p.placaj-carton 40 x 30 cm .(cu ramă 46 x 36 cm)
Finalizat în anul 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția “Atrocităţi și discrepanţe sociale”
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
 
Leave a comment

Posted by on 14 April 2018 in Retrospection

 

The Emblem of Japan


This slideshow requires JavaScript.

Author’s description:

„The emblematic figure of the country of the sun rises, Geisha is a prototype of femininity specific to a particular cultural tradition.
These young ladies are the living illustration of the gentleness and behavioral refinement at the top of the art.

“Geisha” means “a person of the arts”, a dancer and interpreter of Japanese art traditions. “Geisha” cultural center was and remains Kyoto, where the training of geishas is four centuries old.
Between a child with almond-black eyes, wide open to an overwhelming reality, and the self-confident geiko, trained to create harmonious and refined pleasures around her, the road is long and involves going through several stages. A continuous glimpse of the spirit, rituals and changes in dress style and behavior until perfection.
The more Geisha is experienced,the more sober she is,the more gentle,the more graceful ,and she tends towards an elegance that favors everything…and body and spirit.

Geisha’s iconic value for Japanese culture can only be understood in the general social context based on the Bushido Code, dubbed “the soul of Japan” or “the way of the samurai.”
The synthesis between shintoism, confucianism and buddhism, the code of honor is based on a certain philosophy of life, about the law of karma. A solid society built on the eight virtues: the spirit of justice, the heroic courage, kindness and compassion, respect, integrity, honor, duty and loyalty and, of course, self-control.
In this context, the personality of Geisha appears as a tribute to the eternal feminine, meant to give meaning and charm to an otherwise austere existence.
Because Geisha is a national emblem of Japan, it seemed appropriate for me to join her the national flag of this country.”

Tehnical description:
Technique – Oil -l.o cardboard 40 x 30 cm.(With frame 46 x 36 cm)
Finished in year 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
This artwork comes from the “Traces and prints in time”Collection.
©  Copyright Reserved by Noktys Nokte

Limba Română

„Emblemă a Japoniei”

Descrierea autorului:
„Figură emblematică a țării soarelui răsare , gheișa e un prototip de feminitate specific unei tradiții culturale aparte.
Aceste tinere domnițe sunt ilustrarea vie a gingășiei și rafinamentului comportamental ridicate la rang de artă.”Gheișa ” înseamnă “o persoană a artelor”, dansatoare și interpretă a tradițiilor de artă japoneză.Centrul culturii ” Gheișa” a fost și rămâne Kyoto , locul unde instruirea gheișelor are o vechime de patru secole.
Între copila cu ochi negri migdalați ,larg deschiși către o realitate copleșitoare ,și geiko cea sigură de sine , instruită să creeze în jurul ei armonie și plăceri rafinate , drumul e lung și presupune parcurgerea mai multor etape.O cizelare continuă a spiritului , secondată de ritualuri și modificări ale stilului vestimentar și comportamental până la atingerea perfecțiunii.
Cu cât o Gheișă este mai experimentată , cu atât ținuta ei este mai sobră și mișcările ei mai gingașe , mai grațioase , tinzând către o eleganță ce pune în valoare totul…și trup și spirit.Valoarea emblematică a Gheișei pentru cultura japoneză nu poate fi înțeleasă decât în contextul social general bazat pe Codul Bushido , supranumit  “sufletul Japoniei” sau “calea samurailor”.
Sinteza între șhintoism , confucianism și buddism , codul onoarei are la bază o anumită filozofie despre viață , despre legea karmei .O societate clădită solid pe cele opt virtuți :spiritul de dreptate , curajul eroic , bunătatea și compasiunea , respectul , integritatea , onoarea , datoria și loialitatea și , desigur , autocontrolul.
În acest context , personalitatea Gheișei apare ca un omagiu adus eternului feminin , menit să dea sens și farmec unei existențe altminteri austere.
Deoarece Gheișa reprezintă o emblemă natională a Japoniei ,mi s-a părut potrivit să alătur imaginii ei drapelul național al acestei țări.”

Descriere tehnică:
Tehnică – Ulei -H.p.placaj-carton 40 x 30 cm .(cu ramă 46 x 36 cm)
Finalizat în anul 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția “Urme și amprente în timp”
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
 
Leave a comment

Posted by on 5 April 2018 in Retrospection

 

Golden Rain


This slideshow requires JavaScript.

Author’s description:

“After the cold and immaculate white of the heavy late snow….Forsythia’s live yellow seems to warm the soul with the cool,fresh spring scent that was so much expected.

Not without a reason,this flower has been given the popular name of “Golden rain”.It seems an outpouring of energy from the wonderful sun coloring,after a winter rich in blizzards…a bright sunshine of change.Looking at this flower I discovered one of the hypostasis of the rebirth of nature,in a late spring,after the winter that leaves behind.

The work immortalizes the beauty of this flower, the love of life enriched by the boiling of the tellurian and the joy of witnessing so many metamorphoses.
I thought to translate into the language of visual art that mood that Beethoven had immortalized in the “Ode to Joy”, to which Friederich Schiller wrote his lyrics.

– Glory, clean star, good will on earth,
-We feel close to you, the soil of Heaven, the sunshine.
The spell brings again, the people beside the people,
-Thanks to the world, we are brothers, where you live light on the fly.
-Who had the good fortune of good friends to give,
-Who knows what love is, next to us singing.
-Help a dear soul can make you on the earth,
-Who did not feel love, leave us weeping

Its essence would be even one of the symbols of the spring season, this flower being one of the first vestiges of this season.
I stylized a little vase through floral elements according to the neoclassical atmosphere of the style, centrally enriched with the symbol of migratory singers arriving in warm weather … ”

Tehnical description:
Technique – Oil -l.o cardboard 40 x 30 cm.(With frame 46 x 36 cm)
Finished in year 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
This artwork comes from the “The Hypostasis of the rebirth“Collection.
©  Copyright Reserved by Noktys Nokte

Limba Română

„Ploaie de aur”

Descrierea autorului:

“După albul rece și imaculat al zăpezilor greoaie și târzii…,
galbenul viu al Forsythiei parcă încălzeste sufletul,
o dată cu parfumul răcoros și proaspăt al primăverii ce se lasă greu asteptată.

Nu degeaba această floare a primit denumirea populară de “Ploaie de aur”…
pare o revărsare de energie desprinsă din coloristica minunata a soarelui,
atunci când așteptăm după o iarnă bogată în viscole puternice, o rază de soare prevestitoare de schimbare…
Văzând-o, am descoperit în ea una dintre ipostazele renașterii naturii , într-o primăvară târzie, precum iarna ce o lasă în urmă.

Lucrarea imortalizează frumusețea acestei flori , dragostea de viață potentată de fierberea sevelor telurice și bucuria de a fi martor la atâtea metamorfoze.
M-am gândit să transpun în limbajul artei vizuale acea stare de spirit pe care Beethoven a imortalizat-o în “Oda bucuriei” căreia Friederich Schiller i-a scris versurile.

-Slavã tie, stea curatã, voie bunã pe Pãmânt,
-Astãzi te simtim aproape, sol din Rai, cu soare sfânt.
Vraja ta aduce iarãsi, pe popor lângã popor,
-Toti pe lume, frati noi suntem, unde vii usoare-n zbor.
-Cine a avut norocul de prieteni buni sã dea,
-Cine stie ce-i iubirea, lângã noi cântând sã stea.
-Fericit un suflet drag te poate face pe pãmânt,
-Cine n-a simtit iubirea, plece dintre noi plângând

Esență acesteia ar fi chiar unul dintre simbolurile specifice anotimpului de primăvară, această floare fiind astfel una dintre primele vestitoare ale acestui anotimp.
Am stilizat puțin vaza prin elemente florale în conformitate cu atmosfera neoclasică a stilului, îmbogățită central cu simbolul cântătoarelor migratoare ce sosesc în vremuri calde… ”

Descriere tehnică:
Tehnică – Ulei -H.p.placaj-carton 40 x 30 cm .(cu ramă 46 x 36 cm)
Finalizat în anul 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția “Ipostaze ale renașterii”
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
 
Leave a comment

Posted by on 22 March 2018 in Retrospection

 

Winter in Baragan


This slideshow requires JavaScript.

Author’s description:
Part of the Romanian Plain,Baragan is,according to the etymology of the word,a large field exposed to the icy north  wind in winter and to the harsh winds along the year,during the storms.The word Baragan comes from the dialect of the  pecenego-cumans,the last migratory peoples that crossed our territory on their way to  Balkans.
 
For me ,as an artist,Baragan is a land with broad horizons where I found temporary shelter when I decided to leave the urban jungle of the capital to be closer to my mother nature,between heaven and earth, not thinking that such a decision  could implicitly mean living between life and death sometimes…
 
The picture immortalizes the hibernal landscape from  mid March 2018 when I first felt what it means to live at the crossroad of  winds and at the mercy of nature.
 
The experience,lived intensely at the limit of survival, insufflated me much more respect than the initial feeling I already had  before leaving the urban jungle, towards the permanent inhabitants of the place,perfectly adapted to the environmental conditions, with deep roots in the earth.These are heroes,martyrs without a glory in permanent struggle with life, with the existence often found in the cruel and ruthless beating of nature.
 
Especially in winter,when the children’s dream fairytale  turns, lightly but surely,into the “white hell“ with frosts like the hardened steel in the fire…
 
The modest,snow-covered cottages of  two or four meters tall and the numb nature turn completely into ice-glass,and the streets seem faster tunnels,despite the wide horizons offered by the warm seasons…
 
Man’s existence in Baragan is alike nature..“today is,tomorrow is no longer“…The strongest resists,but it is not known how long…!
Tehnical description:
Technique – Oil -l.o cardboard 30 x 40 cm.(With frame 36 x 46 cm)
Finished in year 2018
Author – Stoian Andrei Stefan 
This artwork comes from the “National Roots”Collection.
©  Copyright Reserved by Noktys Nokte

Limba Română

Iarna în Bărăgan

Descrierea autorului:
Parte a Câmpiei Române,Bărăganul este,potrivit etimologiei cuvântului,un șes întins bântuit de crivăț iarna și de vânturi aprige peste an,în timp de furtună. Cuvântul Bărăgan provine din dialectul pecenego-cumanilor,ultimele popoare migratoare ce  ne-au tranzitat teritoriul în drumul lor spre Balcani.

Pentru mine,ca artist,Bărăganul este un tărâm cu orizonturi largi,unde mi-am găsit vremelnic adapost când am hotărât să părăsesc jungla urbană a capitalei pentru a fi mai aproape de mama natură, între cer și pământ, negândindu-mă că implicit asta poate însemna și între viață și moarte uneori…

Tabloul imortalizează peisajul hibernal de la mijlocul lui martie 2018 când am simțit pentru prima oară ce înseamnă să viețuiești la răscruce de vânturi și la mila naturii.

Experiența ,trăită intens,la limita supraviețuirii,mi-a insuflat mai mult respect decât cel inițial dobândit cu mult înainte de a părăsi junga urbană, față de locuitorii permanenți ai locului,perfect adaptați la condițiile de mediu ,cu rădăcini adânci în pământul străbun.Aceștia sunt niște eroi,martiri fără glorie în luptă permanent cu viața , cu existența aflată deseori în bătaia crâncenă și nemiloasă a naturii.Mai ales pe timpul iernii, atunci când basmul de vis al copiilor… se transformă usor dar sigur în ”iadul alb„ cu înghețuri precum oțelul călit în foc…

Căsuțele modeste, troienite cu zăpezi de la doi la patru metri înălțime iar natura amortiță se transformă total în sticlă din gheață, străzile par mai repede tuneluri,în ciuda orizonturilor largi pe care le oferă anotimpurile calduroase…

Existența omului în Bărăgan este precum cea a naturii, ”azi este, maine nu mai este…„ 
Cel mai puternic rezistă,dar nu se știe cât există…!

Descriere tehnică:
Tehnică – Ulei -H.p.placaj-carton 30 x 40 cm .(cu ramă 36 x 46 cm)
Finalizat în anul 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția “Rădăcini Naționale”
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
 
Leave a comment

Posted by on 16 March 2018 in Retrospection

 

Flowers from paradise


This slideshow requires JavaScript.

Author’s description:
„The legend says that, by tasting the fruit of the tree of knowledge,
Adam and Eve were banished from the Garden of Eden and forced to continue
existence in a dimension of suffering and death.

As a sign of love, the Creator filled the earth of flowers, turning it into one
locus amoenus, the pale copy of the lost paradise.
Symbol of love and light, flowers are plant beings we break,
we put them in vase and admire their beauty without thinking that they die so that we can be happy.
Flowers in agony, living sacrifices in the name of love and respect we want to show each other …

This work associates the image of garden flowers with the wilderness of nature.
Bent over the sublime sacrificial  beings from the vase,  wild flowers are flowing in cascade,crying in silence.
The flowers in the picture are imaginary flowers, of course, are the flowers of the lost paradise,
sacrificed to counter the harmful effect of those ”fleurs du mal” that Charles Baudelaire was talking about. “

Tehnical description:
Technique – Oil -l.o cardboard 40 x 30 cm.(With frame 46 x 36 cm)
Finished in year 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
This artwork comes from the “Paradise lost” Collection.
©  Copyright Reserved by Noktys Nokte

Limba Română

„Flori din paradis”

Descrierea autorului:
„Legenda spune că, gustând din fructul arborelui cunoașterii,

Adam și Eva au fost izgoniți din Grădina Edenului și nevoiți să-și continue
existența într-o dimensiune a suferinței și a morții.

Ca semn al iubirii ,Creatorul a umplut pământul de flori, transformându-l într-un
locus amoenus, palida copie a paradisului pierdut.
Simbol al iubirii și al luminii, florile sunt ființe vegetale pe care le rupem ,
le punem în vază și le admiram frumusetea fără să ne gândim ca ele mor pentru ca noi să fim fericiți.
Flori în agonie, jertfe vii, în numele iubirii și respectului pe care vrem să ni-l arătăm unii altora…

Această lucrare asociază imaginea florilor de grădină cu sălbăticia naturii.
Peste sublimele ființe jertfelnice din vază, flori sălbatice revărsate în cascadă plâng în tacere.
Florile din tablou sunt flori imaginare, desigur, sunt florile paradisului pierdut,
jertfite pentru a contracara efectul nociv al acelor “fleurs du mal”despre care vorbea Charles Baudelaire.”

Descriere tehnică:
Tehnică – Ulei -H.p.placaj 40 x 30 cm .(cu ramă 46 x 36 cm)
Finalizat în anul 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția “Paradisul Pierdut”
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
 
Leave a comment

Posted by on 12 March 2018 in Retrospection

 
 
%d bloggers like this: