RSS

Monthly Archives: April 2018

The spirit of the raven


This slideshow requires JavaScript.

Author’s description:
When tragic events close his horizons,man turns to himself,retreats into his inner forum and shuts the door.There,in the world of parallel mirrors,there is as much light and darkness as he has managed to gather during his short existence.
 
The tragedies from Edgar Allen Poe”s life the loss of parents at an early age and then the death of his wife–drowned in the forgotten nectar, induced him a sick connection with the most abysmal areas of the psyche,making him a study object for psychoanalysts.
A brilliant man of culture endowed with an uncommon imagination, accompanied by hypersensitivity and a remarcable power of creation, the novelist,the literary critic,and last but not least ,the poet Edgar Allan Poe became the forerunner of the fantastic science fiction literature in the first half of the 19th century.
 
Gothic by excellence and romantic in essence,he approached the  darkest themes,in accordance with his gloomy and solitary existence.A vivid expression of suffering he experimented the tragedy of human existence led to paroxism,prefiguring the drama of modern man alienated by his own self .The dual personality,as a consequence of the internal lack of balance,is the theme of this work ,inspired by Edgar Allan Poe’s fascinating  personality. 
A grey spot of sky embraced by the dry silhouettes of two tall, leafless trees,on whose twigs a flock of ravens temporarily popped,represents,in my vision,the illusory portrait of the artist,transposed into the language of visual art.
 
Knowing since my boyhood his literary works,and empathizing with his tragic destiny,–which every true artist reiterates in the way of his affirmation–I only now understood the profound meaning from the end of the poem “The Raven”:  ” Is there,is these balm in Gilead? “
The answer comes only after the artist’s death,  when his  work, sublime expression of suffering and sacrifice raised to the rank of art,receives the confirmation of value from several generations. Unfortunately,for the artist may be too late…
Tehnical description:
Technique – Oil -l.o cardboard 40 x 30 cm.(With frame 46 x 36 cm)
Finished in year 2018
Author – Stoian Andrei Stefan 
This artwork comes from the “Traces and prints in time”Collection.
©  Copyright Reserved by Noktys Nokte

Limba Română

Spiritul corbului

Descrierea autorului:
Atunci când evenimente tragice îi închid orizonturile ,omul se întoarce asupra sinelui ,se retrage în forul sau interior și închide ușa.Acolo,în lumea oglinzilor paralele ,este atâta lumină și întuneric cât a reușit să strângă în scurta sa existență.

Tragediile din viața lui Edgar Allan Poe ,pierderea părinților la o vârstă fragedă și apoi moartea soției,înecate în licoarea uitării,i-au provocat o conexiune bolnavicioasă cu cele mai abisale zone ale psihicului,făcând din el obiect de studiu pentru psihanaliști.

Strălucit om de cultură înzestrat cu o imaginație ieșită din comun,secondată de hipersensibilitate și putere creatoare remarcabilă,romancierul,nuvelistul,criticul literar și nu în ultimul rând poetul Edgar Allan Poe a devenit precursorul literaturii de fictiune științifico-fantastică în prima jumătate a secolului al 19-lea.

Gotic prin excelență și romantic în esență,a abordat temele cele mai întunecate,în ton cu existența sa sumbră și solitară.Expresie vie a suferinței ,a experimentat tragismul  existenței umane dus până la paroxism,prefigurând drama omului modern înstrăinat de propriul eu.Dedublarea personalității ,ca o consecință a dezechilibrului interior, este tematica acestei lucrări ,inspirate de personalitatea fascinantă a celui ce a fost Edgar Allan Poe.

Un crampei de zare cenușie îmbrățișat de siluetele uscate a doi copaci înalți,despuiați de frunze,pe crengile carora a poposit vremelnic un stol de corbi,reprezintă în viziunea mea portretul iluzoriu al artistului, transpus în limbajul artei vizuale .
Cunoscându-i de mic operele,și empatizând cu destinul sau tragic pe care de altfel îl reiterează fiecare artist adevărat în drumul afirmării sale înteleg abia acum sensul profund al întrebării din finalul poemului “The Raven”: “Este-n Galaad,găsi-voi un balsam alinator?”

Răspunsul vine abia după moartea artistului,când opera sa,expresie sublimă a suferinței și sacrificiului ridicate la rang de artă,primește confirmarea valorică din partea mai multor generații.Din pacate, pentru artist poate fi prea târziu…

Descriere tehnică:
Tehnică – Ulei -H.p.placaj-carton 40 x 30 cm .(cu ramă 46 x 36 cm)
Finalizat în anul 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția “Urme și amprente în timp”
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
 
Leave a comment

Posted by on 29 April 2018 in Retrospection

 

Mark Zuckerberg Product


This slideshow requires JavaScript.

Author’s description:

Mark Zuckerberg,the supreme god of  superficial,immoral and non-intellectual paradise,has created this world probably thinking that thus ,all the people  will have a common home at the same time.
I was thinking of Facebook Sapiens, it’s a human subspecies with artificial intelligence, a ravaged beast, a naked eye and a fixed look that finds no place in the real world from which it was created by the “modern god” of the current age …

Mark Zuckerberg,the supreme god of  superficial,immoral and non-intellectual paradise,has created this world probably thinking that thus ,all the people  will have a common home at the same time…
Thinking point, hit point! and he succeeded. I’m the prototype of Lucifer, the man in the beautiful story …, I’m one of those who turns against the creator who left an accidental world and ran away from the scene.
No, I’m not a zombie, and I live, not just exist, and I exist, not just persist, I think, not just look, in this world.

This painting can be the portrait in the mirror of anyone who gets caught up by the internet addiction,not understanding that the refuge from reality  into a virtual space is,in fact,a form of alienation of the modern man.

I conceived this artwork with the thought of human vulnerability in the face of the temptations offered by so-called “socialization” platforms. The most popular of them,Facebook,has become a kind of parallel universe that transforms people into some mechanical beings that behave such as lifeless zombies without feelings or moral values.
They live teleghidated, without their own life, their real existence. They replicate the same actions every day, without realizing that while they live inside this virtual dimension, they actually die outside.

During this time nature, although affected by the accelerated process of change, continues its course, creating harmony around us in the hope that we will enjoy its presence.It captures the cosmic energies and sustains our lives with them,while for us is no longer important,except for its accelerated  destruction,in order to assure a mechanic comfort meant to transform us into lean and  lanky creatures lying in front of a screen,of an image,like a tree that cannot move because of its roots.

From time to time, when we manage to get out of this common block called Facebook, we feel for a few moments that we really live. But only for a little while. Even there, in the middle of nature, we prefer to nourish our psyche, soul, breathing in an imaginary, superficial world with selfish people, just as zombies as we are…

Introverted and apathetic in the real world, we indulge in this psychological slaughterhouse in which we devour each other, feeding us with pseudoculture, in a world where lack of values ​​and morality transform us into a kind of hybrids between man and animal wildly ferocious. Always on the watch,we spy each other , fumbling each other’s ideas and slandering each others, in a phychological game that is similar to the war of the world  from beyond the life.

Anchored in this virtual world, mostly populated by people who hide their identity under fictitious profiles, among all sorts of “viruses,” we often feed our daily existence with illusions, a food rich in immoral proteins, superficiality, hypocrisy and selfishness, feed our dreams when our consciousness sleeps in the real world.

We remain captives as in a cage in a mediocre, superficial communion that makes us incapable of evolution, breaks us from all points of view as race, morality, as truly important values. We lose our identity, we waste our lives and we we play a real existence game where man’s harmony with nature, with life and fellowship was really important in the evolution of our species, suppose advanced on this planet …

I sometimes think of what big goal will remain when Facebook loses its glory and it will disappear. For many it will be like an apocalypse like the disappearance of a parallel world. It will be like a balloon of “oxygen” that breaks, taking illusions with it But let us see what this huge gap will fill, hopefully our evolution of subspecies will not follow in a more modern cage, better developed and comfortable for these telegraphed zombies

Do you remember how your life was before facebook – what were your activities, and what role did nature have in everything that life represented for your real existence …?
You remember … but … or maybe …May be!

Tehnical description:
Technique – Oil -l.o cardboard 40 x 30 cm.(With frame 46 x 36 cm)
Finished in year 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
This artwork comes from the “Atrocities and social discrepancies”Collection.
©  Copyright Reserved by Noktys Nokte

Limba Română

„Produsul Mark Zuckerberg”

Descrierea autorului:
Mă gândeam la ”Facebook Sapiens” ,este vorba despre o subspecie umană , cu inteligență artificială,o ființă răvășită,cu ochii goi și cu privirea fixă ce nu-și mai găsește locul în lumea reală din care a fost creată de ”zeul modern ” al epocii actuale…Mark Zuckerberg zeul suprem al paradisului superficial ,imoral și non intelectual, a creat această lume probabil gândindu-se că așa vor avea căminul toți în același loc…
Punct gândit, punct lovit! și a reusit.
Eu fiind prototipul lui Lucifer, omul din frumoasa poveste…, sunt unul dintre cei care se întoarce împotriva creatorului,care a lăsăt o lume accidental și a fugit de la fața locului.
Nu ,eu nu sunt un zombie, eu și trăiesc ,nu doar exist, eu și exist ,nu doar persist,eu și gândesc, nu doar privesc,în această lume.

Această pictură poate fi portretul în oglindă al oricui se lasă prins de adicția internetului,neîntelegând că refugierea din realitate într-un spațiu virtual este,de fapt,o formă de alienare a omului modern.

Am conceput această lucrare cu gândul la vulnerabilitatea omului în fața atâtor tentații pe care le oferă platformele de așa zisă “socializare”.
Cea mai populară dintre ele,Facebook,a devenit un fel de univers paralel care transformă oamenii în niște ființe mecanice care se comportă precum niște zombi lipsiți de viață,sentimente sau valori morale.

Trăiesc teleghidați,fără a-i interesa viața propriu-zisă,existenta lor reală.Reproduc aceleași acțiuni în fiecare zi,fără să-și dea seama că,în timp ce trăiesc în interiorul acestei dimensiuni virtuale ,ei mor de fapt în exteriorul ei.

În acest timp natura,deși afectată și ea de procesul accelerat de schimbare,își continuă cursul,creind armonie în jurul nostru în speranța că ne vom mai bucura de prezența ei.Capteaza energiile cosmice și ne susține viața cu ele ,în timp ce pentru noi nu mai are importanță, decât în scopul distrugerii sale accelerate ,în scopul comodității mecanice care ne transformă în uscături ,înlemnite în fața unui cadru ,unei imagini,precum un copac care nu poate mișca din rădăcini.

Din când în când,atunci când reușim să ne smulgem din acest block comun numit Facebook,simțim pentru câteva clipe că trăim cu adevarat.Dar numai pentru puțin timp.Chiar și acolo,în mijlocul naturii,preferam să ne hrănim psihicul,sufletul,respirând într-o lume imaginară,superficială,cu oameni egoiști,la fel de zombi ca și noi…

Introvertiți și apatici în lumea reală,ne complăcem în acest abator psihologic în care ne devorăm unii pe alții,hrănindu-ne cu pseudocultura,într-o lume în care lipsa de valori și moralitate ne transformă într-un fel de hibrizi între om și animal sălbatic feroce.
Mereu la pândă,ne spionam reciproc furându-ne unii altora ideile și barfindu-ne reciproc,într-un joc psihologic ce seamană cu razboiul lumii de dincolo de viață.

Ancorați în această lume virtuală populată în majoritate de oameni care își ascund identitatea sub profile fictive,printre tot felul de ”virusi”,ne hrănim deseori existența zilnică cu iluzii, o hrană bogată în proteine imorale, superficialitate,ipocrizie și egoism, suficientă să ne hrănească visele,atunci când constiința noastră doarme în lume reală.

Rămânem captivi ca într-o cușcă într-o comuniune mediocră,superficială,care ne face incapabili de evoluție, ne rupe din toate punctele de vedere ca rasă, ca moralitate, ca valori cu adevărat importante.Ne pierdem identitatea,ne irosim viața și ne batem joc de existența adevărata în care armonia omului cu natura, cu viața și semenii era cu adevărat importantă în evoluția speciei noastre ,presupun avansate pe această planetă…

Mă gândesc uneori ce gol mare va rămâne atunci când Facebook își va pierde gloria și va disparea.
Pentru mulți va fi ca o apocalipsă,ca dispariția unei lumi paralele.Va fi ca un balon de ”oxigen”  care se sparge,luând cu el iluziile atâtor suflete nefericite.

Rămâne însă de văzut ce anume va umple acest gol imens, să sperăm că evoluția subspeciei noastre ”Facebook Sapiens” nu va urma într-o cușcă mai modernă, mai bine dezvoltată și confortabilă pentru acești zombilitici teleghidați…

Îți aduci aminte cum era viața ta înainte de facebook?care erau activitățile tale,și ce rol avea natura în tot ceea ce reprezenta viața pentru existența ta reala…?
Îți mai aduci aminte… dar … sau poate…Poate!

Descriere tehnică:
Tehnică – Ulei -H.p.placaj-carton 40 x 30 cm .(cu ramă 46 x 36 cm)
Finalizat în anul 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția “Atrocităţi și discrepanţe sociale”
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
 
Leave a comment

Posted by on 14 April 2018 in Retrospection

 

The Emblem of Japan


This slideshow requires JavaScript.

Author’s description:

„The emblematic figure of the country of the sun rises, Geisha is a prototype of femininity specific to a particular cultural tradition.
These young ladies are the living illustration of the gentleness and behavioral refinement at the top of the art.

“Geisha” means “a person of the arts”, a dancer and interpreter of Japanese art traditions. “Geisha” cultural center was and remains Kyoto, where the training of geishas is four centuries old.
Between a child with almond-black eyes, wide open to an overwhelming reality, and the self-confident geiko, trained to create harmonious and refined pleasures around her, the road is long and involves going through several stages. A continuous glimpse of the spirit, rituals and changes in dress style and behavior until perfection.
The more Geisha is experienced,the more sober she is,the more gentle,the more graceful ,and she tends towards an elegance that favors everything…and body and spirit.

Geisha’s iconic value for Japanese culture can only be understood in the general social context based on the Bushido Code, dubbed “the soul of Japan” or “the way of the samurai.”
The synthesis between shintoism, confucianism and buddhism, the code of honor is based on a certain philosophy of life, about the law of karma. A solid society built on the eight virtues: the spirit of justice, the heroic courage, kindness and compassion, respect, integrity, honor, duty and loyalty and, of course, self-control.
In this context, the personality of Geisha appears as a tribute to the eternal feminine, meant to give meaning and charm to an otherwise austere existence.
Because Geisha is a national emblem of Japan, it seemed appropriate for me to join her the national flag of this country.”

Tehnical description:
Technique – Oil -l.o cardboard 40 x 30 cm.(With frame 46 x 36 cm)
Finished in year 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
This artwork comes from the “Traces and prints in time”Collection.
©  Copyright Reserved by Noktys Nokte

Limba Română

„Emblemă a Japoniei”

Descrierea autorului:
„Figură emblematică a țării soarelui răsare , gheișa e un prototip de feminitate specific unei tradiții culturale aparte.
Aceste tinere domnițe sunt ilustrarea vie a gingășiei și rafinamentului comportamental ridicate la rang de artă.”Gheișa ” înseamnă “o persoană a artelor”, dansatoare și interpretă a tradițiilor de artă japoneză.Centrul culturii ” Gheișa” a fost și rămâne Kyoto , locul unde instruirea gheișelor are o vechime de patru secole.
Între copila cu ochi negri migdalați ,larg deschiși către o realitate copleșitoare ,și geiko cea sigură de sine , instruită să creeze în jurul ei armonie și plăceri rafinate , drumul e lung și presupune parcurgerea mai multor etape.O cizelare continuă a spiritului , secondată de ritualuri și modificări ale stilului vestimentar și comportamental până la atingerea perfecțiunii.
Cu cât o Gheișă este mai experimentată , cu atât ținuta ei este mai sobră și mișcările ei mai gingașe , mai grațioase , tinzând către o eleganță ce pune în valoare totul…și trup și spirit.Valoarea emblematică a Gheișei pentru cultura japoneză nu poate fi înțeleasă decât în contextul social general bazat pe Codul Bushido , supranumit  “sufletul Japoniei” sau “calea samurailor”.
Sinteza între șhintoism , confucianism și buddism , codul onoarei are la bază o anumită filozofie despre viață , despre legea karmei .O societate clădită solid pe cele opt virtuți :spiritul de dreptate , curajul eroic , bunătatea și compasiunea , respectul , integritatea , onoarea , datoria și loialitatea și , desigur , autocontrolul.
În acest context , personalitatea Gheișei apare ca un omagiu adus eternului feminin , menit să dea sens și farmec unei existențe altminteri austere.
Deoarece Gheișa reprezintă o emblemă natională a Japoniei ,mi s-a părut potrivit să alătur imaginii ei drapelul național al acestei țări.”

Descriere tehnică:
Tehnică – Ulei -H.p.placaj-carton 40 x 30 cm .(cu ramă 46 x 36 cm)
Finalizat în anul 2018
Author – Stoian Andrei Stefan
Această lucrare provine din colecția “Urme și amprente în timp”
© Copyright Reserved by Noktys Nokte
 
Leave a comment

Posted by on 5 April 2018 in Retrospection

 
 
%d bloggers like this: